SCOALA DE SOFERI GALATI
 

SCOALA DE SOFERI GALATI

           cauta in site

>>Acasa
>>Permis de conducere
>>Oferta
>>Examen
>>Codul rutier
>>Regulament circulatie
>>Semnalizare rutiera
>>Notiuni de mecanica
>>Conducere preventiva
>>Conducere ecologica
>>Masuri de prim-ajutor
>>Contact
>>Teste

MASURI DE PRIM-AJUTOR IN ACCIDENTUL DE CIRCULATIE

In urma accidentelor rutiere apar numeroase urgente medicale care necesita un minim de cunostinte de acordare a primului ajutor si un minim de dotari strict necesare.  

Dotari necesare pentru autovehicule in vederea acordarii primului-ajutor

- trusa de prim-ajutor;
- doua triunghiuri reflectorizante pentru a atentiona si a proteja zona periculoasa;
- vesta reflectorizanta, pentru propria siguranta (sunteti mai vizibil in trafic);
- lanterna, atat pentru a va semnaliza prezenta pe carosabil cat si pentru a va asigura vizibilitatea in cazul acordarii primului ajutor in trafic;
- un telefon mobil cu care sa sunati cat mai rapid la numarul de urgente 112 (functioneaza chiar si in unele zone fara acoperire);
- un stingator de incendiu pe care sa-l folosim in cazul in care unul dintre autovehiculele avariate ia foc;
- un creion (pix) si un carnetel, in cazul in care persoana la care i-ati prins garoul pentru oprirea hemoragiei nu poate fi deplasata, sa poata fi atasat un biletel cu ora si minutul la care a fost atasat garoul;
- o creta pentru marcarea conturului persoanei vatamate de pe carosabil, care trebuie mutata pentru acordarea primului ajutor pana la sosirea salvarii si a politiei. 

Continutul trusei auto de prim-ajutor

Instrumentar 
a) Foarfece cu ambele varfuri boante - 1 buc.;
b) Dispozitiv pentru respiratie gura la gura (batista salvatorului);
c) Pipa Guedel adult marimea 10 - 1 buc.;
d) Pipa Guedel copil marimea 4 - 1 buc.

Materiale sanitare 
a) Leucoplast 2,5 X 2,5 cm - 1 buc.;
b) Plasture (pansament rapid), min. 40cm X 6 cm - 1 buc.;
c) Compresa tifon sterilizata, min. 10 cm x 8 cm, minim 5 pachete, minim 10 bucati / pachet;
d) Fasa tifon, min. 5 cm x 4cm - 5 buc.;
e) Bandaj triunghiular pentru imobilizarea bratului, 2 laturi de min. 80 cm - 1 buc.;
f) Vata medicinala hidrofila sterilizata - 20 g;
g) Garou, 50 cm - 1 buc. si manusi de examinare - 2 perechi. 

Medicamente 
a) Solutie dezinfectanta cu alcool sanitar - 30 cmc;
b) Pansament cu rivanol min. 6 cm x 2 cm - 5 buc.

Materiale diverse 
a) Ace de siguranta;
b) Brosura cu instructiuni de prim ajutor.

Semnalizarea prezentei

Primul pas in cazul in care ajungem la locul unui accident rutier este sa oprim si sa ne semnalizam prezenta pe carosabil astfel:
1. Pornim semnalizarea de avarie. Noaptea este bine sa lasam aprinse si luminile de pozitie.
2. Ne echipam cu vesta reflectorizanta si ne grabim sa asezam triunghiurile reflectorizante pe partea carosabila in fata si in spatele autoturismului (conform legislatiei la minimum 30 metri).
3. In functie de categoria drumului public si de vitezele de deplasare a autovehiculelor pe acel drum, este bine sa montam triunghiurile reflectorizante la o distanta de 50 - 75 metri. Daca suntem pe autostrada se pot monta ambele triunghiuri reflectorizante in spate, unul la aproximativ 75m., iar celalalt la 125 -150m.( din cauza vitezelor cu care se circula pe autostrazi spatiul de franare pentru evitarea coliziunii sau pentru oprirea in siguranta creste considerabil).
4. Dupa ce ne-am semnalizat foarte bine prezenta pe carosabil (evitam astfel producerea altor accidente) mergem sa facem o observatie rapida asupra accidentului:
- numarul si tipul de vehicule implicate in accident (autocare, camioane, autoturisme, motociclete, carute, biciclete,s.a.);
- numarul de victime si gravitatea;
- sortarea victimelor in functie de gravitatea leziunilor.
5. Apelam numarul unic de urgenta 112 si anuntam urmatoarele:
- ne prezentam (nume, prenume si numarul telefonului de pe care facem apelul);
- ora la care am ajuns la locul accidentului;
- locatia cat mai exacta a accidentului (daca accidentul sa produs in afara localitatii, incercati sa spuneti cat mai exact distanta dintre localitati uitandu-va pe borna kilometrica);
- ce s-a intamplat;
- cati raniti sunt.
6. Acordarea primului ajutor victimelor.

ATENTIE! Daca observati ca unul din autoturismele implicate in accident are tendinta de a lua foc (fumega), inainte de a rezolva punctele 2, 3, 4, 5, 6, trebuie sa va grabiti sa decuplati bornele de curent de pe bateria de acumulator a acelui autovehicul si scoateti victimele din habitaclu. Putine autoturisme iau foc in cazul accidentelor rutiere, dar daca acest lucru se intampla, principala cauza o constituie instalatia electrica. De aceea este bine sa scoateti bornele de curent de pe bateriile de acumulator a autovehiculelor implicate in accidente. Un autovehicul care ia foc este foarte greu de stins (aproape imposibil), iar cel mai groaznic lucru este sa asistati la incendiul unui autovehicul in care persoanele au ramas blocate fara a mai avea posibilitatea sa fie ajutate sa coboare.  

Scoaterea accidentatului din autovehiculul avariat

Primul ajutor este o notiune care trebuie luata in serios, fiind de o foarte mare importanta. Accidentatul va fi menajat la maximum, evitandu-se gesturile bruste si deplasarea lui excesiva. Scoaterea accidentatului din autovehiculul avariat se va face cu cea mai mare blandete, procedandu-se la degajarea prin eliberarea metodica, la nevoie cu sacrificarea materialelor ce il blocheaza. Nu uitati ca foarte multe persoane care sufera de accidente rutiere pot avea fracturi ale coloanei vertebrale si orice miscare gresita poate duce la paralizie sau moarte. 
- se urmareste mentinerea permanenta a coloanei vertebrale in linie dreapta ( cap - gat - trunchi), pentru a evita lezarea maduvei spinarii in cazul unei fracturi de coloana;
- in cazul unei fracturi deschise la unul din membre, membrul fracturat se mentine in pozitia gasita fara a incerca punerea in pozitie normala;
- in cazul unei fracturi inchise se evita manevrele inadecvate, pentru a nu le transforma in fracturi deschise.
Este interzisa exercitarea de tractiuni asupra capului, membrelor si hainelor pentru degajarea accidentatului.
Dupa degajare victima va fi intinsa cu blandete pe o patura sau pe niste haine. 

Accidente in care victime sunt motociclistii

Sunt accidente deosebit de grave, deoarece motociclistii in afara de casca de protectie si imbracamintea specifica nu au nici o alta protectie. Acestor victime trebuie sa le acordam o atentie deosebita, deoarece in urma accidentului pot avea membre fracturate, fracturi de coloana si in general sufera lovituri puternice la cap.

Precautii:
- motociclistul trebuie intors pe spate, avand grija ca la rasucire capul, gatul si coloana sa fie rotite in acelasi timp;
- se deschide viziera castii de protectie pentru a usura respiratia motociclistului;
- se incearca o conversatie cu accidentatul pentru a vedea daca acesta este constient;
- daca motociclistul este inconstient, trebuie sa-i scoatem casca de protectie, ceea ce constituie un lucru deosebit de periculos, daca nu se cunoaste manevra corecta de indepartare a acesteia (orice miscare gresita asupra capului in cazul unei fracturi de coloana poate duce la paralizie totala sau la moarte;
- pentru a scoate casca de protectie, trebuie prima data sa ne uitam daca motociclistul poarta ochelari, iar in acest caz scoatem prima data ochelarii;
- nu uitati sa desprindeti cureaua de fixare a castii de sub barbia motociclistului;
- este bine ca acest lucru sa fie efectuat de doua persoane, una care scoate casca si una care ii sprijina capul;
- In cazul in care sunteti singur trebuie sa prindeti casca de protectie cu ambele maini, sa incercati pe cat posibil sa o largiti in timp ce o rotiti catre spate, spre dumneavoastra;
- in momentul in care simtiti mai este putin si casca iese, trebuie sa duceti una dintre mainile dvs. sub ceafa accidentatului pentru a sprijinii capul sa nu cada pe carosabil la iesirea din casca;
- dupa aceasta manevra se trece la acordarea primului ajutor.

Verificarea starii de constienta

Dupa ce victima a fost scoasa din autovehicul trebuie sa controlati functiile vitale ale acesteia si sa observati daca este constienta.  Daca nu raspunde la intrebari, atunci incercati sa vedeti daca victima raspunde la durere. Pentru aceasta incercati sa-i provocati mici dureri, strangand-o de varful degetelor sau de lobul urechii, sau pur si simplu, ciupind-o de piele. Daca victima reactioneaza la intrebarile dvs. sau la provocarea de dureri, atunci ea este constienta.  Faceti un inventar al leziunilor pe care le are ( fracturi, rani, etc.) si dupa aceasta evaluare alertati ambulanta prezentand constatarile dvs. privitoare la starea accidentatului.
Daca victima nu este constienta trebuie sa actionati rapid solicitand ajutor altor persoane care sunt la locul accidentului, deoarece este mai usor ca la acordarea primului ajutor sa se implice mai multe persoane decat una singura. 
a. Eliberati caile respiratorii ale victimei ! Pentru aceasta, scoateti toate corpurile straine aflate in cavitatea bucala a accidentatului (resturi de imbracaminte, proteze dentare, pamant, etc.). Verificati daca victima nu si-a inghitit limba. Daca si numai daca sunteti sigur ca victima nu are un traumatism al coloanei cervicale ( gatului), faceti extensia capului. Pentru aceasta puneti o mana pe fruntea victimei in timp ce cu doua-trei degete ale celeilalte maini asezate sub barbie ridicati capul pe spate. 
b. Controlati existenta respiratiei victimei ! Tinand capul victimei in extensie ( ridicat pe spate), apropiati-va cu urechea de gura acesteia in timp ce privirea dvs. este indreptata spre pieptul accidentatului. In felul acesta aveti posibilitatea sa ii auziti respiratia, sa o simtiti pe pielea obrazului dvs. si in acelasi timp sa vedeti, eventual, miscarile respiratorii ale pieptului accidentatului. 
c. Controlati existenta circulatiei sangelui !  Aceasta manevra se executa prin cautatea pulsului in artera carotida. Artera carotida se poate palpa pe partea laterala a gatului la doi-trei centimetri distanta de cartilajul tiroid (marul lui Adam). Cautati pulsul la artera carotida atat pe partea dreapta cat si pe partea stanga a gatului.

In urma acestei evaluari a functiilor vitale ale accidentatului, va puteti afla in una din urmatoarele trei situatii: 

1) Victima are respiratie si are puls.
In aceasta situatie asezati victima intr-o pozitie care sa sigure libertatea permanenta a cailor respiratorii.  Nu uitati ca la o persoana in stare de inconstienta, lasata sa zaca culcata pe spate exista riscul ca baza limbii sa ,,cada"" in faringe, fapt care va avea drept consecinta asfixierea victimei ! Dupa ce ati asezat victima in pozitie de siguranta , chemati ambulanta ! 

2) Victima nu respira , dar are puls ( stop respirator ).
Daca accidentatul nu respira (dar are puls) incepeti imediat repiratia artificiala , respiratie (gura la gura). Pentru aceasta procedati in felul urmator:
- asezati capul victimei in extensie, asa cum s-a mentionat anterior;
- pensati nasul victimei intre degetul aratator si degetul mare al mainii dvs. care a fost amplasata anterior pe fruntea accidentatului;
- aplicati batista salvatorului pe fata accidentatului;
- ridicati barbia victimei cu doua trei degete;
- prin intermediul batistei salvatorului fixati-va etans gura de gura victimei si insuflati aer in caile respiratorii;
- dupa fiecare insuflare desprindeti-va gura de gura victimei si permiteti acesteia sa expire;
- reluati o noua insuflare dupa ce toracele a revenit la pozitia initiala.
Faceti 10 ventilatii artificiale dupa care anuntati ambulanta ! Continuati ulterior ventilatia artificiala pana la sosirea ambulantei ! 

3) Victima nu respira si nu are puls
In cazul aparitiei stopului cardiorespirator, sansa de a reanima victima numai prin fortele dvs. este foarte redusa. De aceea, primul lucru pe care trebuie sa il faceti cand constatati absenta respiratiei si a pulsului este sa solicitati imediat ajutor si sa chemati ambulanta. Sarcina dvs. este ca, in continuare, sa incercati sa mentineti functiile vitale ale victimei (respiratia si circulatia sangelui ) pana la sosirea echipajului ambulantei .
Mentinerea functiilor vitale se va face prin respiratie artificiala si prin masaj cardiac extern dupa cum urmeaza:
- executati doua ventilatii gura la gura dup tehnica expusa mai sus;
- cautati punctul de presiune ( deci punctul in care se va executa masajul cardiac extern), pentru aceasta fixati-va un deget pe marginea cutiei toracice si miscati degetul de-a lungul acestei margini pana simtiti capatul inferior al osului pieptului ( apendicele xifoid );
- deasupra acestui reper asezati inca doua degete, punctul de presiune se va afla , in acest moment, deasupra reperului format de aceste doua degete;
- asezati podul unei palme in punctul de presiune;
- asezati cealalta palma peste palma fixata in punctul de presiune;
- comprimati toracele victimei prin miscari ferme executate cu greutatea corpului dvs. aplicata din umeri in lungul bratelor.

ATENTIE ! Comprimarea toracelui victimei trebuie facuta astfel incat sternul (osul pieptului) sa se infunde cu 4 - 6 cm.
- continuati aplicarea masurilor de reanimare ( resuscitare ) in succesiune 2 la 15, adica efectuati cate doua ventilatii gura la gura urmate de 15 compresii toracice, s.a.m.d. In cazul in care resuscitarea este executata de doua persoane, atunci una dintre acestea se va ocupa de ventilatie timp in care cea de-a doua va face masajul cardiac. In aceasta situatie succesiunea va fi de 1 la 5 ( o ventilatie, 5 compresii toracice, s.a.m.d.).  Nu intrerupeti masurile de resuscitare decat in momentul in care pacientul este preluat de catre personalul ambulantei.

Constatarea existentei hemoragiilor

a) Hemoragiile externe, in care sangele se scurge in afara organismului datorita sectionarii unor vase de sange. In functie de vasele care au fost sectionate, putem deosebi:

- hemoragiile arteriale, in care sangele, de culoare rosu aprins, tasneste intr-un jet sacadat, in acelasi ritm cu pulsatiile inimii;
- hemoragiile venoase, in care sangele, avand culoarea rosu inchis, curge lin continuu;
- hemoragiile capilare, in care curgerea sangelui se observa pe toata suprafata ranii, avand o intensitate redusa.

b) Hemoragii interne, in care sangele care curge ramane in interiorul organismului (ex: cavitatea abdominala, etc.).

In functie de cantitatea de sange pierduta putem distinge :

a) Hemoragii mari, mortale, cand se pierde mai mult de jumatate din cantitatea totala de sange;
b) Hemoragii mijlocii, cand se pierde 1/3 din cantitatea totala de sange;
c) Hemoragii mici, cand se pierde o cantitate de 500 - 600 ml de sange.

Hemoragiile interne sunt insotite de o serie de semne prin care se pot banui si diagnostica. Aceste semne sunt ameteala, cresterea numarului de batai ale inimii pe minut si cresterea numarului de respiratii pe minut. Pulsul bolnavului este slab, iar tensiunea sa arteriala scade mult sub cifra normala. Bolnavul este nelinistit, palid, vorbeste repede, are transpiratii reci si prezinta o sete intensa.

Oprirea unei hemoragii se numeste hemostaza.  Oprirea rapida si competenta a unei hemoragii este una din actiunile decisive care trebuie executata de catre cel care acorda primul ajutor.
Cel mai simplu mod de a face o hemostaza provizorie, este aplicarea unui pansament compresiv. Cateva comprese aplicate pe plaga, o bucata de vata si un bandaj ceva mai strans sunt suficiente pentru a oprii o sangerare medie. Daca hemoragia nu se opreste, vom face imediat comprimarea vasului prin care curge sangele. In hemoragia arteriala, coprimarea se va face intr-un punct situat cat mai aproape de rana, intre aceasta si inima, deoarece trebuie oprita oprirea sangelui care vine de la inima prin vasul deschis.
Pentru realizarea hemostazei la nivelul membrului superior, compresiunea manuala se va realiza la nivelul:
- fosei supraclaviculare, la mijlocul marginii posterioare a claviculei, prin comprimarea arterei subclaviculare pe planul dur al primei coaste;
- santului brahial intern, prin comprimarea arterei humerale, pe planul dur reprezentat din diafia humerusului;
- plicii cotului, in santul dicipital intern, prin comprimarea arterei humerale, inainte de bifurcarea sa in artera ulnara si artera radiala;
- zonelor laterale si mediale ale fetei anterioare a articulatiei pumnului, unde artera radiala si artera ulnara pot fi comprimate eficient pe oasele subiacente ( radius si ulna ); 
Hemostaza prin compresiunea manuala la membrul inferior poate fi realizata la nivelul :
- fetei posterioare a articulatiei genunchiului prin comprimarea arterei poplitee;
- fetei dorsale a labei piciorului prin compresiunea realizata pe artera pedioasa.
Comprimarea vaselor se face mai bine in locurile care sunt mai aproape de un plan osos si se poate face direct, cu degetul sau cu toata palma insa numai pentru o hemostaza de scurta durata. In cazul in care nu se poate mentine comprimat vasul un timp indelungat, se recurge la aplicarea garoului. Pentru a favoriza compresiunea pe pachetul vascular, se aplica sub garou o fasa de tifon, sau un obiect dur cu axul mare orientat paralel cu axul vascular al membrului. Din acest moment toata circulatia sangelui dincolo de garou inceteaza, toate tesuturile situate in regiunea respectiva nemaiprimind oxigen. Pentru aceste motive mentinerea unui garou nu poate depasi o ora, timp in care accidentatul trebuie sa ajunga la o unitate medicala.
Ori de cate ori se aplica un garou, trebuie sa se noteze ora si minutul la care a fost pus.
Dintre hemoragiile exteriorizate, cea mai usor de oprit este hemoragia nazala ( epitaxisul ). Bolnavul trebuie asezat pe un scaun cu capul inclinat pe spate sprijinit de spatar si departe de surse de caldura. Se scoate cravata si legaturile din jurul abdomenului accidentatului. Daca epitaxisul este mic, se opreste spontan sau prin simpla apasare a aripii nazale respective. Aceasta apasare se poate face si dupa ce in prealabil s-a introdus in nara un tampon de vata imbibat cu o solutie de apa oxigenata sau de antipirina. Nu trebuie sa ne grabim cu scoaterea tamponului, pentru a reusi sa oprim sangerarea in cel mult 5 minute.
Accidentatii care prezinta hemoragii exteriorizate, altele decat cele nazale, trebuie imediat culcati si lasati linistiti. Se cheama de urgenta salvarea. Accidentatii la care se banuieste o hemoragie interna trebuie bine inveliti, incalziti cu sticle de apa calda la maini si picioare si li se va da sa bea ceaiuri dulci. Interventia medicului este strict necesara.

Constatarea existentei ranilor

Controlul ranii

Ranitul va fi dezbracat sau i se vor taia hainele in zona ranii pentru a putea aprecia locul unde se afla rana, intinderea si aspectul ei. In rana pot ramane deseori corpuri straine (nisip, pamant, bucatele de stofa, cioburi) ce trebuie inlaturate.

Spalarea si dezinfectarea ranii si a zonei din jur

O regula esentiala in aceasta actiune este de a nu lucra dinspre zonele vecine spre rana, pentru a nu aduce microbi de pe pielea intacta in rana. Spalarea se face folosind o bucata de tifon. Dupa ce se spala rana, se trece la spalarea din jurul ranii. Se face apoi o dezinfectie a pielii, prin badijonarea cu alcool.

ATENTIE! Niciodata nu se da cu tinctura de iod pe rana!

Executarea pansamentului

1. Daca avem la indemana saprosan, se poate presara pe rana. In lipsa lui de preferat sa nu punem nimic pe rana. In nici un caz sa nu punem grasimi sau unguente, deoarece acestea pot fi daunatoare.
2. Se aplica peste rana cateva comprese sterile, in asa fel incat suprafata ranii sa fie complet acoperita.
3. Peste compresele sterile se pune un strat nu prea gros de vata.
4. Se bandajeaza rana. Un bandaj corect trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
4.1. Sa fie facut cu miscari usoare, fara a provoca dureri.
4.2. Sa acopere in intregime si uniform rana si o zona de circa 15 cm in jurul ei.
4.3. Sa nu aiba excesiv de multe straturi de fasa.
4.4. Sa nu fie prea strans pentru a nu stanjeni circulatia sangelui in sectorul respectiv.

Mentinerea pansamentului se face de obicei cu ajutorul feselor. Fasa se deruleaza intotdeauna incepand de la extremitatea membrului catre baza sa. Primul strat se aplica la cativa centrimetri sub rana, pe o zona sanatoasa de piele, urmatoarele aplicandu-se astfel incat fiecare strat sa acopere jumatate din stratul de fasa precedent. Daca rana se afla la nivelul mainii, straturile de fasa trebuie sa se sprijine si pe antebrat. La fel, ranile de la nivelul piciorului sunt acoperite cu straturi de fasa care se continua pe gamba. Pentru acoperirea ranilor capului, se incepe cu cateva straturi de fasa ce se aplica in cerc in jurul fruntii, dupa care fasa se pliaza, iar prin cateva miscari de dute-vino ce pornesc de la frunte si ajung la ceafa si invers, se acopera crestetul cu un soi de gluga. Gluga este fixata cu inca doua-trei straturi circulare petrecute la nivelul fruntii. In cazul in care rana este mica, se poate recurge la utilizarea catorva fasii de leocoplast care sa mentina pansamentul. Daca plaga este mare, trebuie ca accidentatul sa fie transportat pe targa pana la locul acordarii unui tratament de specialitate.

Constatarea existentei fracturilor

Fracturile sunt ruperi totale sau partiale ale unui os, determinate de cauze accidentale. Cel mai des se rup oasele lungi ale membrelor, fracturile aparand cel mai usor atunci cand osul este bolnav, sau la batrani la care oasele sunt decalcifiate.
Fracturile pot fi de mai multe feluri.
In functie de pozitia capetelor de os fracturat, putem distinge fracturi fara deplasare, in care fragmentele osului rupt raman pe loc si fracturi cu deplasare in care capetele de os se indeparteaza unul de celalalt.
In functie de pozitia fracturii in raport cu exteriorul putem distinge:
- fracturi inchise in care pielea din regiunea rupturii ramane intacta;
- fracturi deschise la care ruptura osului este insotita si de o rana a pielii si a muschilor din regiunea respectiva.
In cazul fracturilor deschise pericolul de infectie este foarte mare daca nu se iau imediat masuri de protectie. Uneori fracturile deschise pot fi insotite de o hemorogie externa, de o astupare a unor vene din jur (tromboza venoasa) sau de embolii gazoase.
In functie de numarul de fragmente osoase rezultate la fractura se pot distinge:
- fracturi simple care au numai doua fragmente osoase;
- fracturi cominutive in care osul este sfaramat in mai multe fragmente.
O fractura cu aspect particular se poate intalni mai des la copii mici, la care oasele sunt mai flexibile, respectiv asa numita fractura „in lemn verde”.
Primul ajutor in cazul accidentatilor cu fracturi se desfasoara astfel:
- asezarea accidentatului in pozitie cat mai comoda si interzicerea oricarui tip de miscari;
- examinarea generala si locala;
- toaleta mecanica, hemostaza si pansarea ranilor asociate;
- axarea membrelor in cazul fracturilor cu deplasari si angulari importante;
- imobilizarea provizorie;
- asigurarea transportului la spital.
Calmarea durerilor se obtine prin administrarea de calmante (algocalmin, antinevralgic).

Categorii de urgente

Cazurile de prima urgenta
Cazurile de prima urgenta sunt cele in care accidentatul prezinta stop cardio-respirator, hemoragii mari, care nu pot fi oprite prin garou, hemoragii ale organelor interne, plagi mari la nivelul plamanilor, stare de soc, etc.

Cazurile din urgenta a doua
Cazurile de urgenta a doua sunt reprezentate de accidentatii cu hemoragii arteriale care pot fi oprite prin garou, plagi mari abdominale, amputatii de membre si mari distrugeri osoase si musculare, accidentatii care si-au pierdut cunostinta.

Cazurile din urgenta a treia
Cazurile de urgenta a treia sunt reprezentate de accidentatii cu traumatisme cranio-cerebrale, vertebro-medulare si de bazin, insotite de fracturi deschise, plagi profunde, hemoragii diverse.

Urgentele obisnuite
Aici se incadreaza ceilalti accidentati .
In functie de categoria de urgenta se acorda primul ajutor si se asigura transportul accidentatilor: 
- bolnavul politraumatizat, constient, va fi lungit pe spate;
- bolnavul politraumatizat, in stare de inconstienta, mai ales daca are si traumatism cranian, va fi lungit pe orizontala, insa cu capul pe o parte;
- bolnavul care a pierdut mult sange prin hemoragie va fi culcat pe spate cu corpul inclinat astfel incat capul sa se afle mai jos decat restul corpului;
- bolnavul cu rani ale abdomenului va fi culcat pe spate cu coapsele flectate;
- in fracturile coloanei vertebrale bolnavul se aseaza pe spate pe un plan dur;
- in cazul fracturii coloanei cervicale (oasele gatului) bolnavul se aseaza pe spate;
- in traumatismele toracice cu fracturi ale coastelor, daca bolnavul nu prezinta tulburari respiratorii (sufocare, cianoza, agitatie) va fi asezat pe spate cu toracele ridicat cat mai sus. In cursul transportului accidentatilor comatosi se foloseste pipa GUEDEL care este o piesa de material plastic in forma de secera, prin a carei aplicare se previne obstructia cailor respiratorii superioare prin caderea bazei limbii peste orificiul glotic. Introducerea pipei necesita punerea capului in extensie. Varful pipei aluneca pe peretele superior al cavitatii bucale, concavitatea pipei fiind orientata in sus; in momentul in care varful pipei a ajuns la nivelul peretelui gatului, pipa se roteste cu concavitatea in jos pe fata superioara.
 
 
Masuri de prim-ajutor - Scoala de soferi Galati